Reacția statelor din Golf la conflictul dintre Iran și Israel poate determina rezultatul crizei
0Atacul cu rachete și drone al Iranului asupra Israelului a devenit, la sfârșitul săptămânii trecute, unul dintre cele mai comentate evenimente din istoria modernă recentă. Ulterior, în primele ore ale zilei de vineri, au apărut informații despre riposta Ierusalimului, relatează The Guardian.
La fel ca în iunie 1914, când Arhiducele Franz Ferdinand și soția sa au fost asasinați într-un moment care a dus în cele din urmă la declanșarea Primului Război Mondial, aceste lovituri au fost auzite în întreaga lume.
În linii mari, Teheranul nu a făcut decât să tragă un semnal de alarmă prin atacul său de sâmbăta trecută, aproape că și-a scos rachetele balistice la un test de weekend.
Versiunea mai amplă este că acesta a fost un atac între state, menit să schimbe regulile în Orientul Mijlociu. Prin asaltul Israelului cu numeroase proiectile, Iranul era pregătit să riște să transforme Israelul într-un mini-Dresden din 1945 și a fost împiedicat doar de apărarea strategică israeliană și, în mod crucial, de cooperarea extraordinară dintre SUA, Israel și aliații sunniți din Golf.
Oricare ar fi intenția principală a Iranului, atacul său și contraatacul raportat al Israelului au pus statele din Golf în fața unor dileme și alegeri dificile, conform lui Hugh Lovatt de la Consiliul European pentru Relații Externe. Modul în care acestea vor răspunde poate fi decisiv în ceea ce privește finalul crizei.
„Au ieșit din ascunzătoare”
Întrebarea cheie este: monarhiile sunnite conduse de Arabia Saudită se tem mai mult de Iran și de acoliții săi decât detestă Israelul și daunele pe care acesta le provoacă palestinienilor și stabilității regionale?
În ultimele șase luni, această opțiune a fost eliminată, întrucât Iranul și statele sunnite au creat un front comun fragil. În ianuarie, Arabia Saudită s-a asigurat că Iranul a avut un loc la masă în cadrul unei reuniuni comune a Consiliului de Cooperare al Golfului și a Organizației pentru Cooperare Islamică (CCG-CIO).
Totuși, cele două părți nu sunt ferite de neînțelegeri - cu privire la o soluție cu două state, la un viitor rol pentru Hamas și dacă boicotul de stat sau dezinvestirea, cândva un instrument comun al statelor arabe împotriva Israelului, ar trebui să fie folosite în această criză pentru a exercita asupra Ierusalimului presiunea pe care Joe Biden nu a fost dispus să o pună în aplicare.
În plus, Iranul nu și-a ascuns dorința de a vedea Statele Unite alungate din regiune, o viziune pe care statele din Golf nu o susțin.
Întrebarea este dacă cooperarea statelor arabe cu Israelul în vederea respingerii atacului Iranului semnifică o acțiune mai mare și mai durabilă. O altă părere este exprimată de Martyn Idynk, fost ambasador al SUA în Israel, care a vorbit despre atacul iranian la o ședință a Consiliului pentru Relații Externe (CFR):
„Ceea ce s-a întâmplat... este că arabii sunniți, în special Iordania și Arabia Saudită, au ieșit din ascunzătoare și au spus clar că amenințarea din partea Iranului este mult mai mare decât orice. Ceea ce am descoperit a fost că coordonarea strategică dintre SUA și Israel este mult mai avansată decât știau cei mai mulți dintre noi... iar statele arabe care au mai fost atacate cu rachete iraniene au acum o umbrelă de apărare credibilă care face parte dintr-un aranjament de cooperare strategică SUA-Sunniți-Israel."
El a precizat că statelor din Golf nu le mai pasă dacă lumea știe despre existența acestei alianțe și că, atâta timp cât premierul israelian Benjamin Netanyahu poate da dovadă de sensibilitate față de preocupările arabe, există premisele dezvoltării relației israeliano-sunnite.
Cu siguranță este adevărat că rolul statelor din Golf în apărarea Israelului este de mult timp în curs de elaborare. „De ani de zile ne exersăm pașii împreună, iar și iar", a declarat un oficial britanic. Acest lucru se bazează pe presupunerea că statele arabe și Israelul sunt „dușmani".
Vorbind despre operațiunea de apărare lansată împotriva atacului de la Teheran, Max Boot, membru al CFR, a spus: „Este o victorie uriașă pentru această alianță de facto Centcom și pentru această nouă rețea de apărare aeriană. O rată de interceptare de 99% este de necrezut. Statele Unite au jucat un rol imens, dar și arabii".
„Centrul de greutate pentru instabilitate”
Unele națiuni din Golf au fost mai timide decât altele în privința rolului lor, de teama unei reacții interne. Qatar nu a avut nicio implicare, deși găzduiește cea mai mare bază americană din Orientul Mijlociu. În egală măsură, niciun avion F-35 american nu a zburat de la baza aeriană Dhafra din Emiratele Arabe Unite. Este posibil ca Kuweitul să fi permis avioanelor americane să zboare, nu pentru a ataca rachetele iraniene, ci pentru a efectua misiuni de „informații de rutină". Sistemul de avertizare și control aerian al Arabiei Saudite a fost operațional, posibil să fi furnizat informații.
Mai presus de toate, Iordania nu a făcut niciun efort pentru a ascunde faptul că doborâse drone iraniene pentru a-și apăra spațiul aerian suveran, ceea ce a provocat schimburi de replici furioase între cele două țări. Printre acestea, Iordania a acuzat Iranul că, timp de luni de zile, a folosit gruparea militantă Frații Musulmani și milițiile sale irakiene proxy pentru a organiza operațiuni de infiltrare pe teritoriul său pentru a instiga cea mai mare populație palestiniană din regiune.
Armata americană susține de ani de zile o alianță de apărare aeriană integrată, care să reunească statele din Golf și Israelul.
Prima etapă a fost reprezentată de acordurile Abraham din 2020, prin care Bahrainul și Emiratele Arabe Unite au normalizat relațiile cu Israelul. Etapa a doua a avut loc în septembrie 2021, cu relocarea Israelului în Centcom, comandamentul combatant al SUA în Orientul Mijlociu, care include statele arabe.
Întrebarea care se ridică acum este dacă ultimele evenimente vor avea ca rezultat o alianță de apărare aeriană anti-Iran și, dacă da, în ce condiții.
Dana Stroul, care până în luna decembrie a fost cel mai înalt oficial civil de la Pentagon cu responsabilități în Orientul Mijlociu, a declarat: „Orice ar spune politicienii din regiune, instituțiile militare, de securitate și de informații atât din statele arabe, cât și din Israel sunt destul de clare - Iranul este centrul de greutate pentru instabilitate, exportul de terorism și programul său ilicit de arme nucleare".
„O oportunitate”
Presa saudită nu a încercat prea mult să mascheze iritarea Riadului față de Iran. În Arab News, Abdulaziz Sagar, președintele Centrului de Cercetare din Golf, a scris: „Conducerea iraniană a încercat să se poziționeze ca fiind gardianul drepturilor poporului palestinian și principalul actor în lupta palestiniană împotriva Israelului. Această politică s-a transformat în acapararea cauzei palestiniene și în folosirea situației dificile a palestinienilor într-o manieră complet obscură pentru a sprijini politica regională expansionistă și intervenționistă și interesele naționale ale Iranului.
Rezultatul inevitabil al atacului cu rachete iranian asupra Israelului este distrugerea mitului... pe care liderii iranieni l-au transmis în imaginația lumii arabe: că susținerea Iranului, a revoluției sale și a liderilor săi este singura modalitate de a face față în mod eficient aroganței și agresiunii israeliene."
În Israel, politicienii speră că saudiții vor vedea evenimentele din această săptămână ca pe un punct de cotitură. „Avem aici o oportunitate de a stabili o alianță strategică împotriva acestei amenințări serioase din partea Iranului, care riscă să pună explozibili nucleari în vârful acestor rachete”, a spus ministrul israelian al Apărării Yoav Gallant.
Însă Stroul a îndemnat la prudență. „Dacă această apărare aeriană integrată se referă la spațiul aerian suveran al partenerilor noștri, există loc pentru a lucra împreună, dar dacă încercăm să împingem acest lucru într-o coaliție anti-Iran și pro-Israel, partenerii noștri vor fi nervoși."
În plus, unii cred că este un triumfalism să sugerezi că statele din Golf sunt pe cale să consolideze semnificativ relațiile cu Israelul. Lovatt a spus că cooperarea națiunilor arabe cu privire la reacția la atacul Iranului ar putea fi văzută pur și simplu ca o încercare de a limita daunele provocate de Teheran și de a preveni astfel un răspuns israelian escaladat.
El a spus că politica externă a Riadului urmează un nou curs de plasare a propriei economii pe primul loc și că acesta a fost scopul acordului saudit-iranian încheiat în 2013 cu ajutorul Irakului și al Chinei.
Chestiunea palestiniană
Arabia Saudită, alături de Qatar, Iordania, Emiratele Arabe Unite și Egipt, au investit masiv în ultimele luni în propriul lor plan de pace palestinian, a subliniat Lovatt. Acesta a cuprins propuneri pentru o încetare a focului, urmată de o forță de protecție internațională arabă care să opereze atât în Gaza, cât și, în mod semnificativ, în Cisiordania. Conform planului, forța de protecție ar fi formată la cererea președintelui palestinian Mahmoud Abbas și nu ar fi impusă din exterior. Acesta ar fi precursorul unor discuții de pace care nu ar dura mai mult de doi ani și care ar duce la formarea unui stat palestinian.
Toate formațiunile politice ar trebui să fie de acord cu acest punct final, ceea ce ar reprezenta un obstacol pentru Netanyahu. În etapa finală, planul promitea recunoașterea și integrarea regională a Israelului. Lovatt a declarat că statele arabe au sperat să facă public planul în martie, dar acesta a fost amânat de SUA. Un element cheie ar include oferirea unui rol Hamas în cadrul unei organizații de conducere palestiniene.
Lovatt a declarat că este posibil ca Iranul să fie implicat în acest proiect, în ciuda opoziției sale de lungă durată față de o soluție cu două state. Observând că Iranul a semnat în ianuarie o declarație a CCG-CIO care susține o soluție cu două state, el a spus că, în cazul în care ar apărea un plan concret în acest sens, palestinienii, inclusiv Hamas, au înțeles că ar putea fi posibil ca Teheranul să fie convins.
Deși există un cinism larg răspândit cu privire la intențiile saudite față de palestinieni, mulți oficiali britanici au insistat că Riadul vorbește cu entuziasm despre posibilitatea organizării unei conferințe de pace. Diplomații saudiți înșiși au negat că ar renunța la palestinieni dacă Biden ar îndeplini cererile Riadului privind propria securitate în schimbul normalizării cu Israelul.
Tobias Borck, responsabil pentru Orientul Mijlociu la grupul de reflecție RUSI, a declarat: „Problema palestiniană se află lângă propriile interese naționale interne ale Riadului, dar cred că saudiții sunt foarte conștienți de faptul că tipul de stabilitate pe care îl doresc în regiune este cu adevărat posibil doar atunci când această volatilitate a conflictului israeliano-palestinian este cumva domolită."
În acest sens, a precizat el, Arabia Saudită va rezista deocamdată unui conflict mai mare cu Iranul, considerându-l o diversiune, și va insista în schimb ca privirea lumii să nu se întoarcă de la Gaza.
Se încarcă comentariile...
